Cum e să te operezi la tiroidă, în 2018, la un spital de stat

Încep acest articol fără să știu dacă o să fiu capabilă să-l și termin pentru că e obositor absolut tot ce fac(asta era valabil când l-am scris, dar între timp mi s-a îmbolnăvit și blogul. Mulțumesc Alecs și Cristina pentru vindecare). Operația despre care vă povestesc e la tiroidă și a presupus scoaterea unuia dintre lobi după ce acum câțiva ani am descoperit un nodul. Este prima operație pe care o țin minte, că la 5 ani mi-am scos polipii, dar tot ce-mi amintesc este trauma de a fi legată de scaun. În afară de asta nimic, nu mi-am rup nicio mână, niciun picior, deși sunt foarte aiurită (am avut, totuși, o entorsă care m-a ținut în casă vreo două săptămâni). Pe scurt, I had to fix my butterfly.

 

Există mai multe tipuri de probleme la glanda tiroidă și pentru că sunt puțin ipohondră m-am oprit din a citi despre asta și m-am rezumat la ce îmi spun doctorii care mă tratează. Toți cu care am avut de-a face mi-au spus că depresia și anxietatea pornesc, în cazul meu, mai mult ca sigur, de la aceste probleme. Chirurgul mi-a explicat că nodulul este rebel și acționează pe cont propriu, acesta fiind unul dintre motivele pentru care este periculos. În afară de asta, eu n-am simțit nicio altă consecință a problemelor cu tiroida. Mi-am plăcea să zic că m-am îngrășat din cauza ei, dar ar fi doar o mușamalizare a faptului că mâncam haotic și multe prostii (e pe testate, am slăbit 5 kilograme într-o lună doar cu grijă la ce mâncam).  

 

Deci, cum a fost?

 

Cu plusuri:

  • Timpul de așteptare de la momentul de intrare în spital până la internare a fost acceptabil
  • Spitalul e foarte curat și îngrijit, de la saloane până la cabinete și băi, pe lângă asta are de toate, n-a fost nevoie să cumpăr nimic
  • Personalul e foarte drăguț și știu că poate nu se pune preț pe asta, dar dacă medicii asistentele și infirmierele nu ar fi veseli și gata să te ajute oricând, timpul petrecut acolo ar fi mult mai greu de îndurat (da, se poate să fi avut eu noroc, dar chiar m-au ajutat mult)
  • Deși îmi făcusem eu un set de analize, ele au fost repetate cu o zi înainte pentru a ne asigura că totul este în ordine, pe lângă asta au urmat și alte investigații precum EKG și ORL
  • Am intrat în prima tură de operații, adică nu a trebuit să stau foarte mult nemâncată (da, da, big issue, mă cunoașteți)
  • Deși îmi era extrem de teamă de toată faza, a trecut mai ușor decât îmi imaginam: țin minte doar că m-au pus pe masă și mi-au zis să nu mă uit la mâna unde mi-au pus branula, că s-au pus să-mi ia tensiunea și next thing you know eram din nou sus în salon.
  • M-a durut mai puțin decât mă așteptam
  • Am stat internată doar 3 zile și un pic
  • Toată lumea a avut multă răbdare cu mine deși era o tonă de treabă și o mulțime de chestii grave de care trebuiau să se ocupe (felicitări pentru asta, eu nu știu dacă aș rezista o zi să fac ce fac oameni ăia)
  • Una dintre fetele de acolo e prietena unei prietene și da, e doamna doctor (mulțumesc pentru tot, Laura and team). Suntem de aproximativ aceeași vârstă and that’s when it hit me: e om mare ceea ce înseamnă că și eu sunt (da, nu eram eu dacă nu trânteam și o frază de genu’ în articolul ăsta serios)
  • Am aflat ce înseamnă pe bune iubirea necondiționată (da, știu, nu mai sunt cool acum că am spus asta)  
  • Telefoanele și chat-ul au înlocuit vizitele, ceea ce e mișto, că au putut să-mi fie alături cei de departe

 

Cu minusuri

 

  • Am stat nemâncată o zi întreagă (cei care mă cunosc știu cât de grav a fost asta pentru mine). Dar stați liniștiți, perfuziile își fac treaba
  • Nu m-am putut ridica singură în prima zi și mă durea orice mișcare până în a treia zi
  • Doamnele din salon erau toate fără excepție spălate pe creier de una din televiziunile noastre dragi. Încerc să evit subiectul, dar e foarte frustrant să iei parte la niște discuții și să nu ai energia să te bagi în ele
  • Salonul mi s-a părut destul de mic pentru 5 oameni și, da, m-a deranjat că doamnele se trezeau la 5 dimineața și începeau cu radio șanțul în condițiile în care eu făceam o liniște supremă la ora lor de somn, adică 9 seara.
  • Da, e nasol să fii înconjurat de atât de mulți oameni cu probleme, majoritatea mai grave ca ale tale.
  • Da, e nasol să fii trezit în mijlocul nopții de țipetele de durere ale unor oameni care atunci se internau
  • Da, e nasol să dormi pe spate 5 zile
  • Timpul nu trece, nici cu filme, nici cu seriale, nici cu cărți (în principal pentru că nu te poți concentra suficient încât să citești)
  • Am cunoscut cu adevărat oboseala și epuizarea.
  • E greu să accepți faptul că nu poți face nimic în afară de a aștepta, că te obosește orice, chiar și o simplă plimbare, să nu mai zic de urcatul scărilor.
  • Încă nu sunt total bine și va mai dura o vreme până voi fi
  • E nasol că operația nu rezolvă toate problemele care sunt multe și complexe și eu încă nu înțeleg mare parte din ele

Totul e un proces și mă bucur că am avut curajul să fac primii pași pentru a avea mai multă grijă de mine. Ceea ce vă doresc și vouă, nimeni altcineva nu poate să facă asta în locul vostru

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *