2014 an (ne)bun

Recunosc că este pentru prima dată de când mă știu, când stau să scriu cu pixeli negri ce-am făcut în anul care a trecut. Să socotesc dacă dă cu plus sau cu virgulă. Motive n-aș ști să vă zic, dar știu sigur că s-au petrecut prea multe în 2014 ca să nu le consemnez undeva, oriunde. Atât de multe încât nici nu știu dacă să-i spun an bun sau an nebun.

Cert e că mi-am împlinit multe visuri, am trăit multe dezamăgiri și am dezamăgit la rândul meu.

Anul a început cu un internship din care, atât cât a durat, am învățat multe. Pe vremea aia eram încă freelancer și visam la o vară numai a mea, plină de festivaluri (vara care s-a și întâmplat). Până atunci însă urma să trec prin multe. Ca de exemplu: să particip ca voluntar la conferința PRbeta și să îmi pierd unul din joburi în prima zi, să rămân a doua zi fără casă și haine (nu, nu ați citit despre asta pentru că încă am prea mulți nervi în legătură cu povestea aia), să nu reușesc să îmi dau dizertația. Da’ cumva am trecut și peste toate astea și m-am apucat să scriu tot mai des aici.

Așa că nici bine nu venise vara că o țineam într-un festival continuu. Festival cu cafenele și concerte vizuale, festival  de teatru liber cu multe spectacole faine și mulți oameni și mai faini deveniți prieteni, festival de buzunar cu filme documentare foarte mișto și lubeniță extrem de gustoasă, festival Jazzy (x2), festival la pădure, festival de la Satu Mare (x2), festival cu Plai, festival unde am văzut „toate concertele din lume” și … opriți-mă.

De fapt, vă mai spun și de Festivalul de la Cluj, Electric Castle. Poate că vă întrebați cum de nu am mai scris aici despre el. Sincer și eu mă întreb. Am multe drafturi începute, dar cumva mi-era atât de drag festivalul acesta încât am zis că poate îi stric magia și nu reușesc să redau starea pe care am trăit-o acolo. E ceva… altceva. Bucurie, exaltare, emoție, curiozitate, adrenalină pură. Toate astea le-am simțit pe rând și deodată, acolo și când mă gândeam la acolo. Dacă ați fost poate mă înțelegeți, dacă nu, să mergeți, dar nu pentru a mă înțelege , ci pentru a vă bucura de un eveniment frumos. Vedeți? Și acum mă bâlbâi.

În toamnă am devenit și eu om serios (hăhă), cu job într-o agenție de PR și program de trezit și culcat. Totuși, sunt încă în perioada aia în care nu mă pot numi adult, dar nici studentă. Cumva… entre-temps. Și tot în toamnă am rămas fără bicicletă și-am învățat să nu urăsc atât de mult tramvaiele și mersul pe jos. Iar în iarnă, deși mi-e greu să o numesc așa, am devenit stăpân de câine cu acte în regulă.

Și-acum pe final de an și de articol vă mulțumesc la toți cei care ați făcut posibil un 2014 atât de fain. V-am țucat, să ne auzim/citim cu bine!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *